Abonare stiri RSS
Despre Noi
Există un numar mare de obiective culturale în cadrul Sectorului 6: 3 cinematografe, un teatru, 2 muzee, monumente şi edificii istorice şi 6 biblioteci.
CULTURĂ
- Muzee
- Teatre
- Monumente
- Biblioteca Metropolitană
Muzee
Muzeul de artă
Muzeul Naţional Cotroceni - Bulevardul Geniului nr. 1, sector 6, Bucureşti
http://www.muzeulcotroceni.ro/
Muzeul de ştiinţele naturii
Gradina Botanică - Şos. Cotroceni nr. 32, sector 6, Bucureşti
http://www.gradina-botanica.ro/
Teatre
Un model de instituţie teatrală eficientă, de abnegaţie şi dăruire pe tărâmul artei îl reprezintă teatrul Masca din cartierul Militari. Teatrul Masca a fost înfiinţat la 24 mai 1990, ca teatru de gest, pantomimă şi expresie corporală, singura instituţie cu acest profil din România. Nedispunând de un sediu propriu, de condiţiile şi dotările necesare unei trupe de teatru, primele reprezentaţii au fost ţinute de un grup de 6 actori, sub cerul liber sau în locaţii improvizate. Pe data de 3 iulie 1995, teatrul Masca obţine aprobarea pentru amenajarea unui sediu, în vechea sală a cinematografului Pacea din cartierul Militari, B-dul Uverturii nr. 70-72, sediu ce va fi inaugurat mult mai târziu. Între timp, actorii teatrului Masca au fost prezenţi cu spectacole de succes, ţinute în diverse instituţii de cultură, muzee, parcuri şi au realizat turnee de prestigiu în străinătate.
Monumente
Edificiul cel mai impozant înălţat din 1774, de Alexandru Ipsilanti, păstrat până astăzi este biserica mânăstirii Chiajna, din cartierul Giuleşti al actualului Sector 6. Deşi ajunsă în stare de ruină, zidurile solide ca de cetate şi bolţile înalte ale fostelor cupole, care au acum deasupra lor cerul liber, vorbesc de gloria şi agonia unui monument medieval primordial al oraşului. Cu 230 de ani în urmă, pe un teren de la marginea oraşului, în Giuleşti, domnitorul Alexandru Ipsilanti ridica biserica fortificată a mânăstirii Chiajna, cu meşteri renumiţi pentru trăinicia bisericilor întărite din Transilvania. Numele Mânăstirii Chiajna ar proveni de la numele soţiei lui Mircea Cobanu, Doamna Chiajna, în timpul căreia s-ar fi ridicat acest impozant lăcaş. Nu departe de mănăstire a fost ridicată şi biserica vechiului cimitir, biserica Giuleşti Sărindar (sec XVIII), păstrată şi azi.
Mănăstirea Chiajna a fost construită în stilul arhitecturii bizantine, având dimensiuni de anvergură (43/ 17/ 10 metri), cu ziduri groase de 1-2 metri, cu funcţia evidentă de apărare. Lucrările au durat 8 ani, fiind terminată în timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni. Lăcaşul a funcţionat ca biserică domnească, unde slujea mitropolitul Ţării, până în anul 1792, când a fost devastată de epidemii şi războaie.
Un alt edificiu important construit la începutul secolului XIX în zona Grozăveşti, pe teritoriul actual al Sectorului 6, este ridicat în 1814 de boierul Dinicu Golescu. Dinicu Golescu şi soţia sa Zinca aveau o moşie de 250 de hectare în partea de vest a oraşului, pe care datorită aşezării sale pitoreşti, o numiseră Belvedere. Aici va construi o casă boierească, unde cărturarul va înfiinţa o şcoală pentru fete, după modelul şcolii pentru băieţi de la conacul Goleşti din judeţul Argeş.
Palatul Belvedere (Casa cu Turn) era înconjurat de o grădină ce se prelungea prin lunca plină de sălcii, până spre malurile Dâmboviţei, ceea ce dădea un farmec pitoresc şi romantic acestor locuri. Această casă, folosită de familia Golescu drept reşedinţă de vară, în cursul anului 1920, este vizitată de Tudor Vladimirescu. Conacul Belvedere era prevăzut cu un tunel secret, lung de câţiva kilometri, care ducea spre moşia Chiajna, tunel prin care se putea circula cu trăsura. În urma cutremurului din 1977, care a provocat prăbuşirea galeriilor subterane, tunelul a fost astupat. De altfel, cu ocazia săpăturilor pentru amenajări edilitare, s-au scos la iveală alte galerii subterane, datând din timpul fanarioţilor, cum sunt galeriile din Drumul Taberei. În aceste tainiţe subterane se întâlneau membrii Societăţilor Eteria şi apoi Frăţia, care au plănuit revoluţia de la 1821 şi respectiv 1848 şi tot aici se depozitau armele. Moşia şi casa sunt date de Dinicu Golescu în 1827, ca zestre, fiicei sale Ana, căsătorită cu Alexandru Racoviţă, iar aceştia o lasă în 1850 fiicei lor Zoe, la căsătoria ei cu secretarul consulatului britanic la Bucureşti, Effingham Grant.
Un strănepot al lui Grant, mărturisea că aflase din poveştirile familiei, despre tunelul de la Belvedere şi despre subteranele care porneau din zidurile caselor, ducând spre şoseaua Bucureşti-Piteşti şi servind ca refugiu în vremuri de restrişte. Considerat monument istoric în timpul lui Nicolae Iorga (pe atunci Preşedinte al Comisiei Monumentelor Istorice), conacul Belvedere a fost restaurat după cutremurul din 1940, prin intervenţia marelui savant. Coordonarea lucrărilor a fost realizată de arhitectul Lucian Teodosiu.
Clădirea fostului Corp Regal de Gardă al Palatului Cotroceni, din strada Constantin Noica (fostă Ştefan Furtună) nr. 140, a fost ridicată între anii 1937 şi 1940, după indicaţiile arhitecţilor Nicolae Neneciulescu, Alexandru Iosif şi Gheorghe Lungu. Construcţia impresionantă a avut ca destinaţie iniţială grajdurile regale. Deşi vechea construcţie a trecut prin multe transformări, încă se mai poate remarca poarta iniţială susţinută de turnuri din piatră şisculpturi în travertin. În 1950, construcţia va deveni cămin studenţesc, iar din 1984 va fi transformată în Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport (ANEFS).
Pentru cinstirea memoriei eroilor jertfiţi în războiul de întregire a neamului a fost ridicat Monumentul Geniului -Leul. Inagurat la 29 iunie 1929, excepţionalul monument este opera sculptorului Spiridon Georgescu, dedicat memoriei eroilor genişti din primul război mondial şi a fost înălţat pe Dealul Cotrocenilor, lângă Palatul Cotroceni.
Monumentul înfăţişează un leu masiv de bronz, înalt de patru metri, cu picioarele din faţă pe fragmentul unei ţevi de tun, acoperit cu steagul armatei învinse. În cele patru colţuri ale soclului piramidal, străjuieşte câte o statuie de bronz, în mărime naturală, reprezentând patru soldaţi: un pionier, un ceferist, un pontonier şi un telefonist. Pe feţele laterale sunt aplicate basoreliefuri din bronz, cu imagini de pe câmpul de luptă ale geniştilor. O latură a soclului expune emblema în bronz a armei geniului. Pe soclul central se află impresionanta inscripţie, simbolizând mesajul peste timp al eroilor români: ²Spuneţi generaţiilor viitoare că noi am făcut suprema jertfă pe câmpurile de bătaie pentru întregirea neamului². Monumentul, realizat de valorosul sculptor Spiridon Georgescu, care a creat şi alte sculpturi cu această tematică, reprezintă una din capodoperele sculpturii monumentale, cu care Bucureştiul se poate mândri.
Arma Geniu a luat fiinţã în Armata României prin crearea, la 31 mai 1859, la Iaşi, a primei unitãţi române de Geniu comandatã de cãpitanul Panait Donici. Bustul maiorului Panait Donici (1825-1905) este situat pe Bulevardul Iuliu Maniu din Sectorul 6.
Altă creaţie a sculptorului Spiridon Georgescu, aflată în Sectorul 6, este Statuia Infanteristului, plasată în micul parc de lângă Palatul Cotroceni, dedicată Regimentului 9 Vânători de Gardă nr. 2 "Regele Alexandru al Iugoslaviei". Realizat în 1930, monumentul reprezintă un soldat infanterist în poziţie de luptă, cu patul armei ridicat. În faţa soclului din beton, pe un postament, veghează un vultur din bronz cu aripile întinse, simbol al vitejiei şi cutezanţei. Pe o placă albă de marmură de pe soclu este inscripţionat: ²Eroilor căzuţi în luptele de la Mărăşeşti, 1916-1918".
Un monument închinat eroilor din Primul război mondial este cel ridicat în 1936, în cartierul Militari, la intersecţia Bulevardului Uverturii cu strada Dealul Ţugulea. Pe un soclu de piatră, în formă de trunchi de piramidă, este plasat un vultur cu aripile desfăcute. Pe faţa principală a soclului, se află o cunună de lauri din bronz şi în mijlocul ei, un basorelief înfăţişând o cască de luptă, sub care este inscripţia: ²1916-1918. Pentru Patrie.² Pe două plăci de marmură sunt pomenite numele eroilor din comuna Militari căzuţi pe câmpul de luptă în timpul Primului Război Mondial.
Cimitirul Militar Ghencea este locul unde se odihnesc militarii căzuţi la datorie în campaniile din anii 1916–1919. Acesta a fost construit la câţiva ani de la terminarea războiului din iniţiativa şi cu sprijinul „Aşezământului Regina Maria pentru Cultul Eroilor“. Primii 178 eroi români, exhumaţi din cimitirul de onoare Pro Patria, au fost aduşi în toamna anului 1928. Alături de cimitirul unde se odihnesc cei peste o mie de militari italieni, căzuţi în Primul război mondial, se află pe acelaşi tărâm al păcii eterne, eroii români din şarja de la Robâneşti, seceraţi de tirul duşmanilor.
Sanctuarul cuprinde două construcţii similare, aşezate faţă în faţă, între ele fiind plasate cruci din piatră, pe care sunt inscripţionate numele militarilor căzuţi la datorie. Pe pereţii exteriori ai construcţiilor sunt reprezentate însemnele heraldice ale Transilvaniei, Olteniei şi Dobrogei, figurate în medalioane. Pereţii interiori ai construcţiilor au fost împodobiţi cu decoraţii plastice din metal, cu specific militar. În cripte special amenajate au fost introduse rămăşiţele pământeşti a sute de eroi necunoscuţi, care au luptat în toamna anului 1916 pe Neajlov şi pe Argeş, în „Bătălia pentru Bucureşti”. Deasupra acestor cripte sau osuare sunt fixate plăci comemorative cu înscrisuri: „Aici odihnesc 676 de ostaşi români necunoscuţi”, „Aici odihnesc 333 de ostaşi români”.
Biblioteca Metropolitană
Pentru sprijinirea activităţilor culturale, ce completează educaţia din şcoli, s-au pus la dispoziţia tinerilor din Sectorul 6, biblioteci publice, coordonate de Biblioteca Metropolitană. Cele cinci filiale ale acestei biblioteci sunt:
